Principii contabile generale

Elementele prezentate în situatiile financiare anuale se evalueaza în conformitate cu principiile contabile generale descries mai jos, conform contabilitatii de angajamente. Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau platit) si sunt înregistrate în contabilitate si raportate în situatiile financiare ale perioadelor aferente.

• Veniturile si cheltuielile care rezulta direct si concomitent din aceeasi tranzactie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directa între cheltuielile si veniturile aferente, cu evidentierea distincta a acestor venituri si cheltuieli.

Principiul contabilitatii de angajamente se aplica inclusiv la recunoasterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenta acesteia.

Evaluarea reprezinta procesul prin care se determina valoarea la care elementele situatiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate si prezentate în bilant si contul de profit si pierdere

• Principiul continuitatii activitatii. Trebuie sa se prezume ca entitatea îsi desfasoara activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii.

Acest principiu presupune ca entitatea îsi continua în mod normal functionarea, fara a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii.

O entitate nu va întocmi situatiile financiare anuale pe baza continuitatii activitatii daca organele de conducere stabilesc dupa data bilantului fie ca intentioneaza sa lichideze entitatea sau sa înceteze activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista în afara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare si a pozitiei financiare, ulterior datei bilantului, indica nevoia de a analiza daca presupunerea privind continuitatea activitatii este înca adecvata.

Daca administratorii unei entitati au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situatiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata, împreuna cu explicatii privind modul de întocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia entitatea nu îsi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau conditiile ce necesita prezentari de informatii pot aparea si ulterior datei bilantului.

• Principiul permanentei metodelor. Metodele de evaluare si politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.

Modificarile de politici contabile pot fi determinate de:

a) initiativa entitatii, caz în care modificarea trebuie justificata în notele explicative la situatiile financiare anuale;

b) o decizie a unei autoritati competente si care se impune entitatii (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificata în notele explicative, ci doar mentionata în acestea.

Modificarea de politica contabila la initiativa entitatii poate fi determinata de:

– o modificare exceptionala intervenita în situatia entitatii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îsi desfasoara activitatea;

– obtinerea unor informatii credibile si mai relevante.

Exemple de situatii care justifica modificarea de politici contabile pot fi:

– admiterea la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entitatii sau retragerea lor de la tranzactionare;

– schimbarea actionariatului, datorata intrarii într-un grup, daca noile metode asigura furnizarea unor informatii mai fidele;

– fuziuni si operatiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societatii absorbite cu cele ale societatii absorbante etc.

Schimbarea conducatorilor entitatii nu justifica modificarea politicilor contabile.

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfasurarea activitatilor, unele elemente ale situatiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimari ale: clientilor incerti; uzurii morale a stocurilor; duratei de viata utile, precum si a modului preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.

Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile avute la dispozitie. O estimare poate necesita revizuirea daca au loc schimbari privind circumstantele pe care s-a bazat aceasta estimare sau ca urmare a unor noi informatii sau a unei mai bune experiente.

O modificare în baza de evaluare aplicata reprezinta o modificare în politica contabila si nu reprezinta o modificare în estimarile contabile. Daca entitatea are dificultati în a face distinctie între o modificare de politica contabila si o modificare de estimare, aceasta se trateaza ca o modificare a estimarii.

Efectul modificarii unei estimari contabile se va recunoaste prospective prin includerea sa în rezultatul:

– perioadei în care are loc modificarea, daca aceasta afecteaza numai perioada respectiva (de exemplu, ajustarea pentru clienti incerti); sau

– perioadei în care are loc modificarea si al perioadelor viitoare, daca modificarea are efect si asupra acestora (de exemplu, durata de viata utila a imobilizarilor corporale).

• Principiul prudentei. La întocmirea situatiilor financiare anuale, evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si, în special:

a) în contul de profit si pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;

b) trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute în cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai între data bilantului si data întocmirii acestuia;

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute în cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin evidente numai între data bilantului si data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere si eventualele provizioane, precum si datoriile rezultate din clauze contractuale;

d) trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit si pierdere.

Ca urmare, activele si veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile, subevaluate. Totusi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre si nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

• Principiul independentei exercitiului. Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data încasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor.

Astfel, se vor evidentia în conturile de venituri si creantele pentru care nu a fost întocmita înca factura (contul 418 “Clienti – facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit înca factura (contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectueaza pe baza documentelor care atesta livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însotire a marfii, situatii de lucrari etc.)

• Principiul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de active si de datorii trebuie evaluate separat.

• Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de închidere al exercitiului financiar precedent.

Modificarea politicilor contabile se efectueaza numai pentru perioadele viitoare, începând cu exercitiul financiar urmator celui în care s-a luat decizia modificarii politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuata numai de la începutul unui exercitiu financiar. Nu sunt premise modificari ale politicilor contabile pe parcursul unui exercitiu financiar.

În cazul modificarii politicilor contabile si corectarii unor erori aferente perioadelor precedente, nu va fi modificat bilantul perioadei anterioare celei de raportare.

Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercitiilor financiare precedente, nu se considera încalcare a principiului intangibilitatii.

• Principiul necompensarii. Orice compensare între elementele de active si datorii sau între elementele de venituri si cheltuieli este interzisa.

Toate creantele si datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe baza de documente justificative. Eventualele compensari între creante si datorii fata de aceeasi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai dupa contabilizarea veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare.

În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidentiaza distinct operatiunea de vânzare/scoatere din evidenta si cea de cumparare/intrare în evidenta, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operatiunilor. Tratamentul contabil este similar si în cazul prestarilor reciproce de servicii.

• Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinând seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, si nu numai de forma juridica a acestora.

Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate si prezentarea fidela a operatiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica, punând în evidenta drepturile si obligatiile, precum si riscurile asociate acestor operatiuni.

Evenimentele si operatiunile economico-financiare trebuie evidentiate în contabilitate asa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.

Documentele care stau la baza înregistrarii în contabilitate a operatiunilor economico-financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în concordanta cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între parti trebuie sa prevada modul de derulare a operatiunilor si sa respecte cadrul legal existent.

În conditii obisnuite, forma juridica a unui document trebuie sa fie în concordanta cu realitatea economica. În cazuri rare, atunci când exista diferente între fondul sau natura economica a unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operatiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

Exemple de situatii când se aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de catre utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operational sau financiar; încadrarea operatiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignatie; recunoasterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit si pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;  încadrarea participatiilor ca fiind detinute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoasterea participatiilor detinute ca fiind de natura actiunilor detinute la entitati afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizari financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

Entitatile au obligatia ca la contabilizarea operatiunilor economicofinanciare sa tina seama de toate informatiile disponibile, astfel încât sa fie extrem de rare situatiile în care natura operatiunii, determinata pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului, sa difere de cea care ar fi stabilita în lipsa aplicarii acestui principiu.

• Principiul pragului de semnificatie. Valoarea elementelor de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinata daca:

(a) acestea reprezinta o suma nesemnificativa, sau

(b) o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel combinate sa fie prezentate separat în notele explicative.

În cazuri exceptionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevazute în prezenta sectiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum si motivele care le-au determinat, împreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii .